Oglinzi in Emaus. Poruncitu-s-a poezia Poezia Teodorei Jurma oglindeste peisaje sufletesti vaste, paradoxale dantelarii de magma.
Sensibilitatea, smerenia, credinta lumineaza intunericul si exorcizeaza umbrele. Livrescul este bine temperat, sugestiile testamentare irizeaza versurile si ritmul lor amintind de psalmi si rugaciune.
Poeta a gasit in poezie punctul de echilibru in care credinta in frumusete infloreste prin credinta in ceva mai inalt. Din acest punct, poezia incepe sa vindece, „sa umple de buna mireasma/ aerul acesta ranit/ de zborul vulpilor de noapte”.
– Andrea H. Hedes
