Orasul cu salcami

Pentru cititorul nefanatizat de literatura memorialistica a lui Sebastian, experienta lecturii Orasului cu salcami poate fi una revelatorie. Umbrele ideologice vor disparea lasand locul unei scriituri curate si angajate intr-o altfel de observatie a dinamicii, desigur a dinamicii individuale.
Nu mai e vorba despre mine si ceilalti, ca in Jurnal, ci despre eu si mine. Un fel de opozitie intre „la memete” si „l’ipseite” din Paul Ricoeur.
– Lucian Pricop Evitat de criticii canonici, pentru estetica sa adolescentina, Orasul cu salcami si-a castigat cititori, unii fanatici, si a stors lacrimi de emotie multor generatii. Ce i-a cucerit pe acesti pasionati de Sebastian?
Tocmai spatiul evaziunii imaginat de prozator, pana la urma doar o nisa ascunsa in datele cotidianului, ireperabila celor din exterior si din interiorul careia initiatii eludeaza insasi idea de apartenenta la Realitatea obiectiva. Eroii din Orasul cu salcami se izoleaza voluntary, apparent claustrophobic si autistic, intr-o oaza ce cuprinde suma tuturor virtualitatilor posibile si necesare.
Proscrisi sau inadaptati, ei isi configureaza instinctual o lume autosuficienta. – Lucian Pricop