Orasul de dincolo de coline

Un impatimit al istoriei literare, obisnuit sa cerceteze terenul destul de arid al documentelor, Saluc Horvat indrazneste sa faca acum saltul inspre proza de fictiune. Nu e un salt mortal, caci paginile memorialistice din Calator prin doua veacuri , si indeosebi cele in care evoca nostalgic anii copilariei petrecuti intr-un sat transilvan nu departe de Cluj-Napoca, sunt isprava unui bun povestitor.
Cel putin trei dintre povestirile cuprinse in Orasul de dincolo de coline sunt atat de atent si mestesugit elaborate incat pot spera la statutul de nuvele. Fie ca urmareste marirea si decaderea unui mic imperiu familial, cum se intampla in Casa din strada plezisa , fie ca istoriseste, nu fara o subtila ironie, suisul si coborasul unui destin individual, ca in Oameni noi la vremuri noi, ori framantarile unei intregi comunitati ravasite de suflul istoriei, ca in Dealu Mare.
Satul copilariei , fie ca se lasa furat pur si simplu de farmecul anecdotei, talentul de prozator al autorului este de netagaduit. Mai ca iti vine sa spui ca e pacat ca nu si l-a luat in serios mai devreme.
Orice carte este o promisiune; a providentei inainte de toate. A ta tie insuti, daca ti-ai asumat-o pe cea a proniei.
A ta catre altcineva, asa cum marturiseste Saluc ca a scris aceasta carte dorind sa se tina de promisiunea de a-i darui nepotului sau, candva, o carte de fictiune… Dar e mai mult decat atat, caci va sta cu cinste pe raftul oricarei biblioteci.
– Mircea Petean