O pot spune fara teama de a exagera: poezia din volumul de fata este cat se poate de originala, generata de o sensibilitate citadina scolita deopotriva la scoala oniricilor si douamiistilor. Leonard Matei este un poet al tensiunilor bine controlate, un echilibrist estetic care isi stapaneste mijloacele, un bricoleur a carui poezie nu da vreo clipa impresia de inconsistenta sau de angrenaj pripit, un ganditor al limbajului ce nu se pierde in sofistica.
Cumva, face parte din generatia sa, desi ia de la modernisti nostalgia descrancenata pe care oalatura atrocitatii realului si, in general, ia de oriunde are nevoie dintr-o istorie amijloacelor estetice de care nu pare strain. Un poet veritabil, pe care il asteptam incontinuare cu interes real.
– Doru Castaian
