Cuvintele pe care le cititi acum readuc povestile inapoi . Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la Bucuresti, porneste, intr-un moment de criza, intr-o calatorie in Orient.
Cu scopul de a-si (re)gasi fiul, cel de la care primeste un pachet misterios, prin intermediul caruia pare ca-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci insotit de Beguma – o clienta de-ale lui, care isi cauta, la randul ei, fiica mai mare – si de Lia, fiica mai mica a acesteia.
O seama de ghizi ii escorteaza, dar si protejeaza pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului”, cum ea insasi se autointituleaza, proiecteaza nanoboti anticancer.
Si parcurge drumul invers, dinspre Orient spre Europa, intr-o altfel de calatorie, reala si virtuala, prin hatisurile internetului, cu gandul secret de a rescrie totul, pentru a indrepta lumea. Nici ea nu e singura in incercarea ei: o acompaniaza o istorie, o credinta si multe personaje indaratnice.
Cum se vor intersecta aceste doua calatorii? Ce le uneste, ce le desparte?
Si ce razboaie se poarta, de fapt, pe traseul Orient – Europa si inapoi? Minciuna a tinut trei milioane de zile si trei milioane de nopti si s-au inmultit nascocirile si au ridicat lumea deasupra pamantului.
Si a crescut minciuna mereu si s-a inmultit foarte tare pe pamant si lumea se purta pe deasupra nascocirilor. Si a sporit minciuna atat de mult, c-a acoperit toti muntii inalti, care erau sub cer, toate orasele si zgarie-norii cei falnici.
Si i-au acoperit nascocirile pe oameni, ridicandu-se mai sus decat ei, si s-a cufundat in minciuna tot ce misca: pasari, animale, fiare, toate vietatile ce misunau si toti oamenii, si masinile. Toate cele din lume, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit.
Si asa s-a stins in plasmuiri, scorneli si cacealmale toata fiinta, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare, dimpreuna cu vorbele de pe net, din carti si televizoare. Iar minciuna a crescut pe pamant, trei milioane de zile .
Cred ca masura unui scriitor transpare si din capacitatea lui de a fi cameleonic. Din a nu-l gasi niciodata in acelasi loc.
Din a pluti intre spatii si timpuri, ideologii si istorii, spiritualitati si povesti extrem de diferite. Din a se pricepe sa priveasca cu lupa in trecut, pentru a lumina prezentul si a intrezari viitorul.
Din a fi un om al timpului sau. Iar Florin Chirculescu are, fara urma de tagada, toate aceste insusiri.
Pentru ca, dupa desfasurari de forta memorabile (le amintesc doar pe doua dintre cele mai recente: Greva pacatosilor si Solomonarul), in directii opuse, aproape, ne trage intr-alta. Una in care se ia la tranta cu Europa si cu Orientul.
Scormoneste in subterane, cauta radacini, sparge granite, demitizeaza, descojeste preconceptii. In stilul sau consacrat deja, pe doua planuri care se impletesc (intr-altele), intr-un ritm alert, intr-o aventura din Romania in Occident si apoi pana in Turcia, Siria, Liban, Israel, Iran si, in cele din urma, Afghanistan.
Intr-un roman in care protagonistele stralucesc mai abitir decat protagonistii, iar contextul politic actual este pus fata in fata cu cel din Orientul Mijlociu si cel Indepartat din anii ’90. Intr-o fictiune care deschide drumuri.
Si minti. Si tocmai de aceea Orfanii este pur si simplu lectura obligatorie.
– Eli Badica
