Oul soarelui

Intr-o buna zi, intr-una dintre hoinarelile ei, micuta zana a dat peste ceva mare si rotund in muschiul din padure. – Oho, ce ou mare!
si-a spus. De unde ar putea fi?
S-a uitat drept in sus si a vazut in inaltul cerului, chiar deasupra ei, un nor cu o spartura in mijloc prin care treceau razele soarelui. – Aha!
a spus zana. Bietul soare si-a scapat oul pe pamantsi nu-l mai poate gasi!
Fireste, pentru ca norul ii sta in cale. Ce intamplare nemaivazuta!
Trebuie sa i-o povesteasca bunului ei prieten, Kotte. Chiar acum.
Asa ca a luat-o la fuga.