Pachet romane clasice de dragoste: Orasul cu salcami, Maitreyi, Adam si Eva

Pachetul contine: • Orasul cu salcami -Mihail Sebastian (200 pagini) • Maitreyi – Mircea Eliade(240 pagini) • Adam si Eva – Liviu Rebreanu(288 pagini) • Orasul cu salcami Evitat de criticii canonici, pentru esteti casa adolescentina, Orasul cu salcami si-a castigat cititori, multi fanatici, si a stors lacrimi de emotie multor generatii. Ce i-a cucerit pe acesti pasionati de Sebastian?
Tocmai spatiul evaziunii imaginat de prozator, pana la urma doar o ni sa ascunsa in datelecotidianului, ireperabila celor din exterior. Eroii din Orasul cu salcami se izoleaza voluntar intr-o oazace cuprin de suma tuturor virtualitatilor posibile si necesare.
Proscrisi sau inadaptati, ei isi configureaza instinctual o lume autosuficienta. – Lucian Pricop • Maitreyi Sufeream cumplit.
Sufeream cu atat mai mult cu cat intelegeam ca, odata cu Maitreyi , pierdusem India intreaga. Tot ce mi se intamplase pornise din dorinta mea de a ma identifica cu India, de a deveni cu adevarat „indian”.
Dupa ce citisem scrisoarea lui Dasgupta, stiam ca nu voi fi iertat asa de curand. Aceasta Indie, pe care incepusem s-o cunosc, la care visasem si pe care atata o iubisem, imi era definitiv interzisa.
Nu voi putea niciodata dobandi o identitate indiana. Speranta noastra, a mea si a lui Maitreyi , ca ne-am fi putut casatori, se urzise dintr-o iluzie.
Invatasem destula filozofie indiana ca sa stiu cat e de greu sa te eliberezi de iluzii, sa te trezesti din vis. In putinele clipe de completa luciditate, imi dadeam foarte bine seama ca fusesem fermecat de propriile mele naluciri.
Ma lasasem legat si fermecat de miraje si nu aveam altceva de facut decat sa sfasii panza tesuta de maya si sa redevin liber, senin, invulnerabil. – Mircea Eliade • Adam si Eva Cu Adam si Eva (1925), romancierul anticipeaza o alta linie a prozei moderne, evidentiata mai cu seama in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial: transfigurarea mitului, structura romanului-parabola.
Ca in cazul altor opere, si aici avem de-a face cu un proces complex al genezei, ale carei radacini coboara – dupa marturisirile autorului – pana in 1918, intr-o intamplare aparent anodina, complicata cu drama conjugala a poetului St. O.
Iosif, coleg si prieten cu Liviu Rebreanu. De la schema primitiva a unui roman nescris, Sarpele, ideea fatalitatii erotice isi incorporeaza doua alte motive, al „cuplului etern” si al „vesnicei reintoarceri”.
– Mircea Zaciu