Pagini autobiografice

Dragoste – prietenie (in inaltul inteles emersonian al cuvantului) – moarte, iata realitatile morale ce puncteaza, cu semne de foc, fiecare pagina a acestui nelinistit. Tonurile sunt rand pe rand crude sau feerice, mustind de viata sau reduse la schemele unor simboluri etice inalte, ca in basmele populare.
De unde, un adevarat suflu de epopee cutreiera toate aceste povestiri, rascumparand unele asperitati stilistice sau stangacii compozitionale. – Mircea Zaciu Caci opera lui Panait Istrati intregeste peisagiul literaturii romanesti din ultimii douazeci de ani, deoarece, dimpreuna cu Mihail Sadoveanu si cu Liviu Rebreanu , autorul Kirei Kiralina, alcatuieste treimea cea de o fiinta a celei mai unitare substante epice.
Ca si acestia – si poate ca nu strica sa amintim cum catesitrei purced la implinirea operei lor, cam in acelasi timp (intreg Sadoveanu de dupa Cocostarcul albastru, de la trecutul razboi incepe) – ca si acestia, Panait Istrati este, dintre toti ceilalti scriitori moderni ai nostri, acela care aduce cele mai multe probleme, cei mai multi eroi si cea mai puternica individualitate… – Perpessicius