Pagini de jurnal 1946-1948

Mircea e condamnat la 8 ani de inchisoare, ca anul trecut. Nu ma asteptam.
Presedintele, singur, asezat in fotoliul sau, se facuse foarte mic; a citit sentinta cu o voce abia inteligibila si inecata. S-a oprit de mai multe ori, facand pauze mari, neputand sa mai vorbeasca.
Procurorul nu era acolo. Dupa ce a terminat, presedintele s-a ridicat spunand: „faceti recurs toti, nu-i asa?” „Toti, se intelege, se intelege!”, a spus Mircea primul, toti facand cor dupa el.
„Curtea ia nota”, a raspuns presedintele si a disparut pe usa. Mi-a fost mila de el.
Toti au fost magnifici. Mircea a ascultat in picioare, cu bratele incrucisate, privirea clara.
Suradea, radea aproape, pentru ca este atat de absurd! A fost fermecator cu Mariuca si cu mine.
Mariuca plangea si voia sa rada. Soldatii si gardienii aveau ochii plini de lacrimi.
Erau toti tristi. Lumea consternata.
– Fragment