Paharul din Hong Kong

Cartea „Paharul din Hong Kong” a lui George S. Vidreanu are un mod aparte de a te atrage în lumea lui, ca și cum ai fi parte dintr-o conversație mai lungă și mai personală. Călătoria pe care o face cititorul nu e una obișnuită – e plină de simboluri, amintiri și reflecții despre viață, despre trecerea timpului și despre toate semnele pe care le lăsăm în urma noastră. Destul de devreme, autorul ne poartă într-un soi de debate filozofic, chiar dacă nu pare să fie intenția principală a cărții. În schimb, simți că e mai mult o confesiune sau o poveste vie, scrisă cu sufletul la vedere. Descrierea vieții și a trecerii ei prin privirea protagonistului e extrem de sinceră și fragilă. Se vorbește despre zâmbetul mamei, despre semnele care ne marchează și despre toate încercările prin care trecem. E ca și cum am fi alături de cineva care își pune întrebări la care nu mereu găsește răspunsuri, dar continuă să caute și să speră. În același timp, cartea devine o reflecție despre modul în care răul, iubirea, durerea și vindecarea se suprapun în viața oricărei persoane. De fapt, pare ca și cum viața noastră este scrisă pe un carnet nesfârșit, cu zile și nopți care se succed, din ce în ce mai intense. Și totuși, nu e o carte depresivă. E mai degrabă un prieten bun care îți povestește despre provocările lui, despre momentele în care a plâns și despre cele în care s-a bucurat, despre toate semnele lăsate de-a lungul timpului. Felul în care trecerea anilor devine parte din poveste e foarte natural; parcă și cititorul simte că își întoarce privirea în propria viață, în propriile amintiri. În final, această carte nu pare să fie mai mult decât o explorare a vieții însuși, un proces continuu de a înțelege și de a accepta tot ceea ce suntem și ceea ce am fost. E o lectură profundă, dar și ușor de urmărit, ca o conversație intimă despre adevărurile simple și complexe ale existenței.