Pandora

La rascruce de drumuri Drumurile ne aleg la rascruci. …aceasta este esenta destinului, privit din perspectiva lucida a Intamplarii care vine mereu si mereu in drumul nostru, amintindu-ne, ca o voce eterna infailibila: Fortuna caeca est…
Ramane o singura providentiala intalnire, care ne salveaza de la arbitrariul generator de tristete metafizica: Poezia. Ea reprezinta acea summa summarum a fiintei libere, care se poate avanta deopotriva inspre celest, cautand idealul, fie inspre sine, inspre adanc, intr-un act de curaj al descoperirii „cutiei” in care sufletul isi pastreaza, mut, surd si orb, temeliile.
Atat ca mit, cat si ca metafora existentiala, Cutia Pandorei este o alegorie universala a complexitatii vietii. Mitul accentueaza rolul divin al suferintei si al sperantei.
(…) poeta asumandu-si un destin orfic, reuseste sa recompuna lumea intr-un Tot perceptibil si, prin urmare, intelegibil. Oare nu asta ne dorim fiecare din noi?
Sa gasim un sens al vietii? – Andra Tischer