Paranoia

Din Cuprins: ◊ Prolegomenon paranoic ◊ Diacronie paranoica ◊ Sincronie paranoica ◊ Metoda paranoica (I) ◊ Metoda paranoica (II) ◊ Conclusio paranoic Paranoia (mai strident in America, mai discret in Europa) si-a anuntat iesirea de pe „scena” psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum in fundal, sub masca „tulburarii delirante” ori a „tulburarii de personalitate paranoide” si nu mica sa ne fie mirarea daca in urmatorii ani nu va cobori de-a binelea in sala si nu o vom vedea printre noi, „privitoare ca la teatru” – in vorbele lui Eminescu. Deci vom fi intrat in zona paranoiei si vom putea spune, dupa modelul regelui Ludovic al XIV-lea, ca „paranoicul sunt eu” – aceasta, fara a simula dupa „metoda” lui Dali, la care vom zabovi indelung, pentru simplul motiv ca bolnavul adevarat isi traieste boala „dupa chipul si asemanarea lui”, cata vreme bolnavul inchipuit reproduce exemplaritatea bolii, dupa manual.