Paravis

(scrisoare deschisa) De-acum incolo mereu va fi prea tarziu, scumpa mama… Prajiturile pentru sufletul tau sunt nedrept de bune durerea ca nu le-ai gustat niciodata dospeste teribil creste aluatul pana la cer – decupez forme de inimi umplute cu ingeri prajiturele cu ochi aromati smulsi din visinul nostru inlacrimat – oare tu stii ca prunul batran l-au taiat apoi piersicul, dupa un an, a cazut doborat de furtuna pasarile mai vin, asa cum le-ai invatat – eu iti scriu necontenit despre lucruri marunte deschid dulapul si respir adanc parfumul tau curat odaia taiata intr-un deal de tamaie.