Pastelurile de la Ocna Sibiului

Intreaga creatie lirica a lui Nicolae Stoie (Consemnele necesare-1969, Drumul spresolstitiu-1970,O ramura deasupra ierbii-1975,Zapada din anul o mie-1981, Veacul de aur-1984,Cerul senin al limbii romane-1985,Harpha noptii-1997) vadeste o preocupareconstanta pentru tinutul originar, iar volumul Pastelurile de la Ocna Sibiului , publicat la odistanta de 10 ani de ultima carte, anunta explicit intentia autorului de a ramane fidel acesteiorientari. Volumul reia temele si motivele poezieiOcna SibiuluidinO ramura deasupraierbii,publicat in 1975adaugandu-le o noua dimensiune, o noua interpretare, aceea depastel.
Chiarinainte de a deschide volumul, coperta si titlul acestuia tradeazatemeleconstante ce se vor regasi pe paginile din interiorul lui: o imbinare perfecta, armonioasa intreelementele naturale si cele de urbanism ale locului natal, care trimit (prin imagineaalb-negru)catre trecut, ilustrand, totodata, si contemporaneitatea. Incadrarea clarain specia lirica a pastelului arata cu sinceritate spre cel care i-a slujit autorului de model, „Bardul de laMircesti”, dar, in acelasi timp, incuba dorinta autorului de reabilitare, de reinnoire siredimensionare a acestei specii devenita canonica.Primul poem al plachetei, intitulatPrefata,exprima in maniera argheziana marturia decredinta a autorului: dorinta lui arzanda era aceea de a se ridica la inaltul nivel al poetilor dinaintea lui „sunt cel mai frumos, rosti radu stanca / sunt cea mai frumoasa, sopti blandiana”,dar „fantoma tineretii ratate” pe care o vede reflectandu-se in oglinda apei ii comunica: „niciodata n-ai fost si n-ai scris / ca Virgil Mazilescu ori Paul Goma.” Din numeroasele filiatii pe care autorul le face cu alti autori in cele 60 de pasteluri ale volumului sedesprinde mereuacelasi sentiment de nemultumire de sine, urmat de exprimarea dorintei de a se legitima ca poet: „Umbra lui Petofi la Ocna Sibiului / nu mi s-a aratat niciodata / cum lui Grigore Alexandrescu / Umbra lui Mircea la Cozia”(Umbra lui Petofi la Ocna Sibiului).
Poate acestaeste motivul pentru care, publicand la o varsta onorabila, incearca sa revitalizeze o specie literara considerata desueta, efort care spera sa ii confirme maturitatea scriitoriceasca. – Al.
I. Brumar