Pataniile lui Bulgaras: Bulgaras si ariciul

Inca din copilarie mi-au placut povestile atipice. Imi amintesc si acum momentul de culcare cand, dupa ce ascultam o poveste la pick up, tatal meu imi spunea aproape in fiecare seara o poveste cu totul noua, pe care o inventa pe loc.
Mi se parea fascinant si era momentul preferat din zi. Pe masura ce am inaintat in varsta, tata a inceput sa imi spuna povesti despre bunicul patern, caruia, de asemenea, ii placea sa scrie in rime.
De atunci am inceput sa strang toate hartiile, caietele scrise de bunicul meu. Le citeam si reciteam, chiar daca multe randuri nu le intelegeam atunci.
Am apreciat din prima clipa stilul fermecator al bunicului. Odata ce am descoperit fabulele si farmecul lor, am ajuns sa imi scriu singura pagini intregi de rime, inca din adolescenta.
Cu fiecare an mesajul se schimba, acesta fiind specific varstei. Dar cand m-am vazut in postura de mama, toate aceste amintiri parca au prins viata din nou.
Si din dorinta de a-i transmite lui Andrei aceeasi placere pentru povesti si de a-i transmite si un mesaj odata cu aceasta, a luat nastere proiectul Pataniile lui Bulgaras . Sper ca aceste povesti sa ajunga la sufletul cat mai multor cititori.
As vrea sa dedic aceasta prima poveste sotului meu, Dragos-Cristian si fiului meu, David-Andrei, dar nu in ultimul rand, as vrea sa o dedic bunicului meu, Gheorghiu I. Badarau, care mi-a indrumat pasii pe acest drum prin versurile sale.
Ilustratii color.