Patru piese de teatru

Patru piese de teatru: Verde taiat. Nu mai tine linia ocupata.
Nu vorbim despre asta. Acasa Alexandra Felseghi este o prezenta proaspata in peisajul dramaturgiei romanesti, care s-a facut remarcata prin capacitatea de a broda tesatura vocii sale narative unice si puternice peste panza evenimentelor contemporane.
Atentia sa acuta la evenimentele curente confera operelor sale o rezonanta distincta. Bine ancorata in prezent, capturind spiritul societatii de azi cu o precizie ce rezoneaza profund in randul spectatorilor.
– Adina Lazar Cele patru piese din volum prezinta cateva ipostaze ale femeilor aflate in situatii limita, dar care nu vor abandona lupta chiar daca bataliile pierdute le vor ingenunchia uneori. Ramanem la capatul lecturii cu imaginea mobilizatoare a corpului feminin al carui stindard e purtat de eroine capabile de luciditate si solidaritate.
Alexandra Felseghi scrie o dramaturgie feminista combativa, cu accente justitiare, dar in primul rand empatica si profund umana. – Oana Cristea Grigorescu Daca ar fi sa aleg o sintagma cheie care sa sintetizeze liniile de forta ale dramaturgiei Alexandrei Felseghi, cred ca as alege incomodarea stagnarii.
Cele patru piese din acest volum, care poarta semnatura Alexandrei, montate de Adina Lazar – o regizoare care plonjeaza in apele tulburi ale intimitatii fragilizate, pentru a scoate la suprafata realitati contorsionate – sunt patru universuri dramaturgice in care personajele aleg sa-si faca viata grea. Aleg sa-si intimideze zona de stabilitate.
Aleg sa se incomodeze si sa se vulnerabilizeze, din dorinta de a evita un tip de confort prestabilit. Aleg sa se confrunte cu amintiri dureroase sau cu nedreptati intolerabile.
– Mihaela Michailov