Paturi de imprumut

Paturi de imprumut. Confesiuni nechibzuite despre hoteluri, ponturi si asa-zisa ospitalitate Paturi de imprumut este un proiect al editurii Publica, citit de Radio Guerrilla.
Sa lasati bacsis intotdeauna. Daca nu faceti asta, purtati-va foarte frumos.
Iar daca nu reusiti sa faceti nici una, nici alta ar trebui sa va ganditi serios sa schimbati periuta de dinti in fiecare dimineata. E doar unul dintre sfaturile pe care Jacob Tomsky ni le ofera in cel mai pur stil gonzo in urma experientei sale de receptioner la unele dintre cele mai luxoase hoteluri din New Orleans si New York.
De la perspectiva unui simplu usier pana la cea de lucrator nevazut din spatele usilor inchise, Tomsky demasca masinaria si masinatiile care stau in spatele hotelurilor de lux si consiliaza potentialii oaspeti pe cine si cum trebuie sa perie pentru a obtine cele mai bune servicii. Informativa si temperat desfranata, Paturi de imprumut este o amuzanta privire pe furis aruncata industriei hoteliere si un inventar al ponturilor pe care trebuie sa le stie oricine se cazeaza vreodata intr-un hotel.
Din New Orleans pana la New York, am jucat dupa regulile hotelurilor si am invatat toate secretele industriei. Si pentru ca nu imi mai pasa, obiectivul meu este sa va ofer cateva sfaturi simple, nepublicate pana acum.
Vreti sa va cazati dupa ora permisa? Vreti servicii mai bune?
Exista modalitati usoare (majoritatea legale!) prin care sa obtineti ce vreti de la un hotel, fara nicio bataie de cap. Totul tine de detalii – de ce aveti nevoie, de persoana cu care trebuie sa vorbiti, de cum ar trebui sa vorbiti, de bacsisul pe care trebuie sa-l oferiti pentru asta.
Vreti sa anulati rezervarea fara sa platiti penalizari? Nicio problema.
Poate ca vreti doar sa fiti tratati cu atentie si respect? Va inteleg perfect, dragi oaspeti!
Haideti, calmati-va, fiinte fragile… luati-mi mana…
bun… asa…
acum puneti niste bani in ea… foarte bine…
multumesc. Asa arata o tranzactie corecta in industria hoteliera.
Lucrand in industria hoteliera, sunt peste tot, dar in acelasi timp nicaieri. Nu am nume…
ma demasca doar nenorocitul ala de ecuson. – Jacob Tomsky