Un ghid de supravietuire in lumea interioara psihotica, analizata de insusi subiectul-pacient, cu instrumente proprii psihanalizei, medicinei, dar si stiintelor exacte, un dialog continuu cu iubitul asociat, ca un lait-motiv al volumului, cu androidul Data din Star Trek, cu psiholoaga psihopata, de fapt un dialog cu sine insusi, sincopat, scurtcircuitat de mici revelatii ale starilor modificate de constiinta, care se transforma treptat, inobservabil aproape, intr-un monolog expozant al unei societati post-umane in declin iminent pana la autoanihilare, sub privirea impasibila a aceluiasi android Data. Totul proiectat intr-un viitor indepartat si detaliat intr-un limbaj stiintific, futurist sau chiar SF.
Tonul devine impersonal, eul liric transformandu-se subliminal (in ecuatia existentiala) intr-un virus-cyborg transcriind o schita cyber-tech, complexa si aparent difuza, a unui Univers distopic. – Daniel D.
Marin Poemele din Periodic reciclam cliseele sunt instrumente de-a dreptul clinice, teritorii ale umanului despre care e greu sa vorbesti cu alte mijloace. Rezultatele sunt aceste oglinzi usor deformatoare – si parca in spiritul epocii noastre himerizate – in care se misca in voie la un loc stiintele exacte, medicina, psihologia, sociologia si toate amanuntele unei vieti de azi proiectate parca intr-un viitor pe care doar teoriile cele mai indraznete se mai incumeta sa-I descrie.
– Vasile Baghiu
