Permanentele istoriei

Recunostinta colegilor si prietenilor fata de un membru distins al breslei istorice, ajuns la varsta unei bogate experiente profesionale, a maturitatii depline si a intelepciunii profunde, se poate concretiza in diverse forme. Cum insa cartea repre­zinta semnul distinctiv si peren, „unealta” cotidiana si indispensabila a intelectualului de elita, nu exista o mai mare satisfactie decat aceea de a putea oferi celui omagiat, istoricului si arhivistului CORNELIU-MIHAIL LUNGU , o lucrare elaborata, deopotriva, de maestri si ucenici, de profesori si discipoli.
Nascut la 9 noiembrie 1943, in comuna Rasuceni, judetul Vlasca (astazi, judetul Giurgiu), in vremuri grele de razboi, dar sub obladuirea protectorilor arhangheli Mihail si Gavril, Corneliu-Mihail Lungu a urmat studiile gimnaziale si liceale pe meleagurile natale, indreptandu-si, apoi, pasii spre Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o cu succes in 1967. Timp de doi ani si jumatate si-a facut ucenicia ca tanar profesor de liceu, pentru ca din anul 1970 sa ocupe, prin concurs, postul de arhivist la institutia pe care o va servi cu credinta si devotament aproape 40 de ani, Arhivele Nationale, acest adevarat „depozitar sacru” al marturiilor istorice.
Aici a avut contactul direct cu docu­mentele istorice, familiarizandu-se cu ordonarea, selectionarea si inventarierea lor, aici a descoperit valoarea acestora pentru clarificarea trecutului zbuciumat al neamului romanesc. Ca urmare a interesului si seriozitatii de care a dat dovada de-a lungul tim­pu­lui, a urcat treptele ierarhiei arhivistice si s-a perfectionat continuu, insusindu-si cu­nos­tinte temeinice de paleografie chirilica si limba germana, ceea ce-i va facilita, ulterior, accesul la documentele din prima jumatate a secolului al XIX-lea, dar si explorarea arhivelor germane si austriece.
In anii ’80, concomitent cu activitatea de cercetare si cea editoriala, in calitate de secretar si, apoi, redactor al publicatiei „Revista Arhivelor”, si-a asumat respon­sa­bilitatea coordonarii mai multor departamente din cadrul Arhivelor Nationale, printre care amintim: cel privind perfectionarea pregatirii de specialitate a perso­nalului institutiei, Serviciul de informatica arhivistica, Serviciul metodologie si control, dobandind, pe de o parte, experienta necesara, iar pe de alta parte, confrun­tandu-se atat cu probleme de legislatie, cat si cu necesitatea elaborarii prognozelor si strategiilor specifice domeniului. In timpul evenimentelor din decembrie 1989, in momente grave de confuzie si manipulare, institutia Arhivelor, subordonata Ministerului de Interne, a constituit tinta unor atacuri cu focuri de arma, ceea ce putea pune in pericol tezaurul arhivistic national.
In acest context, impreuna cu alti colegi, Corneliu-Mihail Lungu a contribuit la salvarea patrimoniului documentar arhivistic. Din 1992, timp de zece ani, avand in vedere experienta dobandita si profesionalismul de care a dat dovada, a exercitat functia de Director al celui mai important compartiment la nivelul institutiei, Directia Arhivelor Nationale Isto­rice Centrale, pentru ca in perioada 2002-2007 sa ocupe postul de Director General al Arhivelor Nationale, functie cu rang de ministru secretar de stat.
In toata aceasta perioada a depus eforturi considerabile pe langa forurile decizionale pentru reinfiintarea unei institutii de invatamant superior de specialitate, anume Facultatea de Arhivistica, initiativa incununata de succes, pentru elaborarea si redactarea unui proiect de lege a Arhivelor Nationale, care sa raspunda noilor cerinte, dar, in egala masura, sa protejeze patrimoniul arhivistic national (ten­tativa ramasa, din pacate, la stadiul de proiect). Totodata, a incurajat incheierea unor acorduri externe de colaborare cu institutii similare, acorduri menite a face cunoscut si a pune mai bine in valoare tezaurul nostru arhivistic.
Latura administrativa a activitatii sale profesionale s-a impletit permanent cu cercetarea stiintifica , asa cum o demonstreaza obtinerea titlului de doctor in istorie la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca (in 1998), precum si cele 22 de carti publicate, in calitate de autor, co-autor, editor sau coordonator, la care se adauga peste 200 de studii, articole si comunicari publicate ori sustinute la dife­rite manifestari stiintifice nationale si internationale. Ca o recunoastere a presti­giului sau stiintific, este ales membru in numeroase asociatii de profil si colegiile de redactie ale unor reviste de specialitate si membru corespondent al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, sectia de Stiinte Istorice si Arheologice.
Preocupat si dornic sa impartaseasca cunostintele acumulate, Corneliu-Mihail Lungu se consacra si invatamantului superior , fiind, mai intai, cadru didactic la Facultatea de Arhivistica din Bucuresti, iar din anul 2002, profesor universitar titular la Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie, Universitatea din Craiova si conducator de doctorat la aceeasi institutie in domeniul Istorie, colaborator, in calitate de profesor asociat, la Universitatea „Spiru Haret” (2007-2010) si Universitatea „Hyperion” din Bucuresti (2010 si in prezent). Am avut fericitul prilej sa-l cunosc pe profesorul universitar Corneliu-Mihail Lungu la institutia de invatamant craioveana, in anul 2002, unde am colaborat indeaproape la cursurile si seminariile de istorie moderna a romanilor ori de relatii internationale.
De la inceput, pasiunea Domniei Sale fata de istorie, in general, si documentul de arhiva ca fundament al cercetarii istorice, in mod particular, vocatia de profesor si cercetator au contribuit la apropierea dintre noi, la inchegarea unei trainice prietenii, fondata pe respect si consideratie. Prelegerile sale universitare ori comunicarile sustinute cu diferite prilejuri, mereu argumentate cu surse documentare inedite, tonalitatea grava a vocii sale, intr-un crescendo menit a sublinia ideile esentiale si a mentine treaz interesul auditoriului, apararea si promovarea valorilor nationale, impulsionarea tinerilor in descoperirea adevarului istoric si interpretarea marturiilor sunt doar cateva din aspectele care ne dezvaluie personalitatea sa si explica pretuirea de care se bucura in randul studentilor, colegilor si prietenilor.
Profesorul a acordat o atentie aparte temelor de cercetare la nivelul Scolii doctorale si a indrumat cu multa rabdare si intelegere, dar si cu rigurozitate stiin­tifica, activitatea de documentare a doctoranzilor, diferitele etape ale elabo­rarii si redactarii tezelor. Si astfel, rezultatele au fost pe masura asteptarilor, cele aproape 30 de teze de doctorat, majoritatea dintre ele publicate, fiind de un inalt nivel stiintific, originale si bazate intr-o proportie covarsitoare pe documente de arhiva inedite, sporind prestigiul Scolii doctorale de Istorie de la Universitatea din Craiova.
La randul lor, fostii doctoranzi, acum profesori sau cercetatori, i-au pastrat o adanca recunostinta, fiecare reintalnire reprezentand o satisfactie de ambele parti. Cat priveste Omul , Corneliu-Mihail Lungu radiaza o energie mereu pozitiva, prezenta sa este de natura a incanta si destinde pe participantii la o conversatie, oricand dispus a impartasi sau asculta o gluma, dar, totodata, un caracter aparte, sincer si corect, generos si afabil, sensibil la tot ceea ce inseamna ideea nationala, sentimentul national.
Cei 70 de ani pe care-i implineste nu reprezinta altceva decat o noua etapa a existentei. O demonstreaza dinamismul care-l caracterizeaza, calitatile de bun organizator, spiritul sau vioi, adeseori iscoditor si provocator, caracterul integru si fidelitatea de care da dovada in relatiile cu prietenii.
Acum, la ceas aniversar, ii dorim Profesorului si Magistrului nostru, multa sanatate, energie creatoare si un calduros LA MULTI ANI! Prof.
univ. dr.
Sorin Liviu Damean Directorul Departamentului de Istorie si Relatii Internationale Universitatea din Craiova