Petale cu inscriptii

Intr-o zi, orice-am face, vom da seama pentru toate: pentru cele sfinte sau nesfinte ce au sfasiat al clipelor drum, pentru blocarea aripilor gandului, pentru cornul pe care nu l-am lasat sa sune, pentru petecul de cer inchis adanc in noi… Tribut vietii dau pana si petalele! Altfel nu ar purta povara atator inscriptii… lacrimi.
Lacrima, puterea purificatoare a sufletului, deschide usi ferecate, inlatura lacate, deschizand cale Luminii. Atunci cand Creatorul ne-a aruncat in valuri, dandu-ne libertate deplina, cunoscand, Atotstiutorul, limitele si neputintele noastre, ne-a daruit cel mai miraculos leac: lacrima!
E atata viata si putere de purificare in toate!!! Ce e pustiu?!
Doar ochiul in care a secat izvorul lacrimilor si floarea fara… petale! Lacrima si zambet, lumina si intuneric… Nu intelegi intunericul!?
Fii tu sensul luminii! Tine-ma in brate, doar o singura noapte, macar acum, Vartejule si… lasa-ma sa plang!!!
Tu n-ai odihna niciodata?!De aceea nu imi mai e ciuda pe tine, nu te mai cert, acum mi-e mila pentru ca tu nu vei cunoaste niciodata mangaierea si imbratisarea, tu doar risipesti… ploaie si vant, imprastiind pana si petalele! Priveste inscriptiile lasate-n urma si… descifreaza petalele!
Cei care vor calca desculti peste ele, in inexorabila curgere prin pulberea atator nume ce trec prin aceleasi locuri, imaginandu-si doar ca lasa urme, vor simti si auzi, poate, in punctele cele mai sensibile ale talpilor, ecoul si rugamintea slovelor increstate in petalele spulberate de o strigare, un simplu glas ce se va stinge, ca atatea altele, in desertaciunea pamanteasca… ecoul lui razbatand mereu spre stele! Iar de-am descoperit prea tarziu ce-i sarbatoare in fiinta noastra, putem ridica punti de-o clipa peste cele doua maluri si sa punem, de ambele parti, pentru fiecare gol, cate-o samanta, udandu-le din fantana ochilor, pazita de seceta, prin neodihna noastra la curatarea ei de spinii indiferentei.