Pianul mecanic

Intr-o lume distopica, mecanizata pana la refuz, oamenilor le ramane de facut un singur lucru: sa se straduiasca sa fie cu adevarat fiinte umane. Actiunea din Pianul mecanic are loc in viitor, candva dupa incheierea celui de-Al Treilea Razboi Mondial, cand – in numele eficientei -, oamenii, fascinati de tehnologie, inventeaza din ce in ce mai multe automate care sa le preia aproape toate sarcinile.
Dar Paul Proteus, un tanar inginer, incearca sa se impotriveasca sistemului, tanjind dupa lumea simpla dinaintea supertehnologizarii. Comparat adesea cu Minunata lume noua de Huxley si cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia si umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizeaza aici America anilor ’50, tragand un semnal de alarma in fata tendintei societatii de a robotiza totul in detrimentul fiintei umane.
Fie ca este sau nu un mare profet, Vonnegut este un exceptional scriitor satiric. – The New York Times Participam la un simpozion in urma cu cativa ani, alaturi de prietenii mei Joseph Heller si William Styron, si deplangeam moartea romanului si a poeziei, iar Styron a subliniat ca romanul a fost dintotdeauna o arta elitista.
Este o forma de arta la care foarte putini oameni au acces, pentru ca doar cativa pot citi foarte bine. Am spus ca a deschide un roman este similar cu a ajunge la un concert si a ti se inmana o viola.
Trebuie sa performezi. Pentru a monta in capul tau un spectacol avand la indemana o serie de linii orizontale cu simboluri fonetice si numere arabe, este nevoie ca tu, ca cititor, sa performezi.
Daca esti capabil sa faci asta, ei bine, atunci poti participa la vanatoarea de balene in Pacificul de Sud alaturi de Herman Melville sau poti asista neputincios cum Madame Bovary isi ruineaza viata in Paris. In cazul filmelor, tot ce trebuie sa faci este sa stai acolo, sa te uiti la imagini, iar actiunea se intampla pur si simplu.
– Kurt Vonnegut Traducere din limba engleza de Sanda Aronescu.