Pictand apa

Am fost chiar surprins când am primit manuscrisul acestei cărți, pentru că povestea vine dintr-un loc foarte personal, în care creația nu e neapărat ceva gândit sau intenționat, ci mai degrabă un instinct. Într-o zi, un prieten mi-a spus cum a ajuns să creadă că arta e, de fapt, un impuls natural, o formă aproape involuntară de exprimare, pe care mulți artiști o fac fără să conștientizeze neapărat că creează pentru public sau pentru recunoaștere. Această idee m-a făcut și pe mine să mă gândesc la cum uneori cele mai autentice creații sunt cele făcute pur și simplu pentru sine, fără miza de a fi lăudate sau de a atrage atenție.

Atunci, când am deschis volumul lui Maxim Radu Niculai, am avut parte de o revelație plină de forță. Poeziile din această carte sunt ca niște săgeți, directe, cu o energie organică care te lasă fără răsufrare. Sunt poezii care te fac să simți că pe versurile astea nu s-a glumit, ci au fost scrise dintr-un loc foarte sincer. Nu sunt poezii care să încerce să impresioneze cu vocabular complicat sau cu formule literare sofisticate — e vorba de ceva mult mai simplu și, totodată, mai profund: o încercare de a înțelege ceva esențial despre viață.

Ce m-a impresionat cel mai tare e că aproape toate textele din această carte par să fie scrise ca niște răspunsuri. Ei, poeziile astea spun ceva cu fiecare citire, îți cere să le analizezi, să le revezi, să le simți în slow motion. Și uite așa, ajungi să ai încredere în ele, pentru că nu sunt niște vorbe goale sau simple exerciții de stil, ci niște reflecții pline de sinceritate. În plus, ceea ce scrie Maxim Radu Niculai are o claritate și o directitudine rare, ca și cum fiecare cuvânt a fost ales cu grijă, dar fără pretenții de poezie complicată.

Spectacolul lor e autentic, și dacă reușești să te conectezi cu acea sinceritate, poți ieși din lectura asta mai înțelept și, eventual, mai aproape de tine însuți. Într-un fel, această carte face parte dintr-un discurs al autenticității, ceva ce-i lipsește multor poezii contemporane, dar pe care Maxim Radu Niculai știe să-l ofere, fără să fie pompos sau intelectualizat inutil. Poți citi o poezie de câteva ori și constant vei descoperi noi detalii, noi emoții, și parcă te vei întoarce la ele de fiecare dată cu mai multă înțelegere.

În final, această carte e ca o lacrimă pe genele unei fete frumoase, ceva delicat, sincer, cu o frumusețe subtilă. E o poezie a instinctului, a trăirii simple și profunde, a vieții în forma ei cea mai directă și sinceră. Pentru cei care vor să guste din poezie cu adevărat, fără măști și complicatii, Pictând apa promite să fie o experiență care rămâne cu tine mult timp după ce ai închis cartea.