Am citit cartea „Piesa lipsă se întâlnește cu Marele O” și trebuie să spun că m-a prins de la primul capitol. E genul acela de carte care te face să te simți ca și cum ai discuta cu un prieten despre un subiect foarte interesant. Autorul scrie cu naturalețe, fără pretenții, așa că totul pare foarte autentic și aproape palpabil.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care personajele prind viață. Le simți, le înțelegi, chiar dacă uneori nu sunt perfecte. Sunt oameni ca tine și ca mine, cu puncte tari și slabiciuni, ceea ce face ca întreaga poveste să fie foarte conectantă. Cu fiecare capitol, parcă se construiește o poveste personală, plină de momente de suspans și revelații neașteptate.
Fiecare pagină te face să te întrebi ce se ascunde în spatele acelei piese lipsă, și cum toate aceste elemente se leagă de marele O, care pare să fie chiar un simbol al căutării și al descoperirii de sine. Cartea are un ritm foarte plăcut, nu te plictisești nicăieri, ci din contră, vrei să descoperi mai mult, să înțelegi cum toate aceste piese se îmbină și creează o imagine completă.
Limbajul folosit e simplu, dar profund. Nu e nevoie de fraze complicate ca să transmită ceva puternic. Iar anumite pasaje mi s-au părut chiar poetice, precum niste momente de reflecție care îți rămân întipărite în minte mult timp după ce termini cartea. În plus, autorul reușește să păstreze interesul cititorului cu mici aruncări de întrebări și situații neașteptate.
Per total, „Piesa lipsă se întâlnește cu Marele O” e o lectură care te provoacă, te face să te gândești la propriile tale piese lipsă și la modurile în care le poți găsi. E o carte care îți oferă nu doar o poveste captivantă, ci și o invitație la introspecție. Recomand cu căldură să o citești dacă vrei o experiență literară reală, plină de emotie și revelații.
Stiinta apropierii de viitor. Interviuri (1987-2017) Din punctul de vedere al viitorului, initiativa de a publica literatura romana contemporana e mai profitabila, pe termen lung, in comparatie cu publicarea in mod exclusiv a traducerilor din…
Desfacu pachetul cu infinite precautiuni. Pe genunchi avea acum o farama de cer turcoaz. Sau de ocean? Culoarea vibranta a copertei i se prelinge printre degete si in palma dreapta ii ramane barcuta de hartie…
Primul roman din seria Ursul si privighetoarea . O poveste magica ce-ti va taia rasuflarea! In salbaticia Rusiei, iarna pare ca dureaza mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjeaza frigul, si dupa o…
Licentiat in Filologie la Facultatea de limbi straine a Universitatii Bucuresti, specializarea germana-comunicare, in anul 2003.Pasionat de filme, carti si pictura, scrie din adolescenta proza scurta pe teme social-politice, geo-politice si culturale, imbinand accentele realiste…
In Tara Prieteniei soarele nu straluceste mereu, iar pasarelele nu canta in copaci tot timpul. Se intampla uneori sa ploua si sa tune, ori sa fie frig si sa viscoleasca, din pricina nevirtutilor care aduc…
La capatul unei veri petrecute alaturi de tatal sau intre zidurile Abatiei Thorne, Sophie Mercer a invatat sa-si accepte natura demonica si sa-si stapaneasca extraordinarele puteri cu care a fost inzestrata. Insa greul de-abia acum…
Magdalena Harabor scrie poeme ale bucuriei de a fi side a suferi, scriam despre poemele din Ferestre . In Fata cuparfum de ploaie , as insista asupra „bucuriei de a fi” – as scriedespre poemele…
De la autoarea bestsellerurilor # 1 New York Times Marile minciuni nevinovate si Cand vina ne desparte Noua persoane ajung intr-un centru de relaxare izolat, unele dintre ele pentru ca vor sa slabeasca, unele ca…
Anne Elliot este o eroina atipica a anilor premergatori epocii victoriene. Nonconformista, rebela, traind in mijlocul unei familii de snobi scapatati, cu origini nobiliare, ea este pusa in fata unei dileme: sa lase trecutul in…
O serie legendara. Al doilea anotimp Odata cu urmatoarea Vreme a Frigului aveau sa-si nimiceasca in intregime vechiul dusman. Vremea aceea inca nu sosise. Insa avea sa vina. Dupa secole de primavara, Helliconia trebuie sa…
Inspirata, ca atmosfera, din Suferintele batranului Wernher , precedenta carte a lui Gheorghe Sasarman, si conceputa intr-un stil bonom-mucalit, care o face irezistibila la lectura, piesa principala a volumului de fata vorbeste despre forta plasmuitoare…
Cer prea mult? Nu pot spune ca-s perfecta, Dar nu-s nici de pus la cos… Doar un om ce se respecta, Fara a primi repros… Fata-n fata cu oglinda Tot respira-n adevar… Si-mi port singura…
