Piticul Cinabru

O noua punere in pagina a geniului creator al scriitorului german E.T.A Hoffman si a maiestriei artistice a prolificului Val Munteanu. E.
T. A.
Hoffmann (Ernst Theodor Amadeus Hoffmann) este un scriitor german, cultivator al genului nuvelistic, al celui fantastic si al basmului cult. Printre cele mai importante opere ale sale se numera Spargatorul de nuci , Urciorul de aur sau Domnisoara de Scudery .
Dintre scrierile sale reprezentative, sub egida Editurii Signatura apare cartea Piticul Cinabru , cu ilustratiile prolificului artist roman Val Munteanu si in traducerea Danielei Gaston. Incipitul naratiunii ne prezinta o biata taranca zdrentuita, chinuita de foame si de sete, cazuta la pamant, sub povara vreascurilor pe care le adunase din padure.
Femeia nu era doar amarata, ci si foarte indurerata, intrucat asupra ei si asupra sotului sau se abatusera toate relele pamantului. Si, colac peste pupaza, nascuse si un copil urat si diform, ce putea fi confundat cu o bucata de lemn stranie, noduroasa si rasucita.
In tanguiala ei, taranca adormi, iar fiul acesteia se rostogolea pe langa ea, fiind observati de domnisoara von Rosenschon, care tocmai trecea pe acolo. Aceasta ii privi pe amandoi cu mila, compatimindu-i, iar pe micuta vietate o lua in brate, mangaind-o.
Aceasta intalnire stranie este sursa urmatoarelor intamplari relatate in carte, intrucat Piticul Cinabru , fiul acestei femei sarace, se va afla in centrul multor intamplari bizare, cu inrauriri magice. Astfel, creatura diforma si grosolana ajunge in Kerepes, locul faimoasei universitati, unde vestitul profesor Mosch Terpin isi sustinea cursurile de stiinte naturale.
Cinabru fusese invitat aici de insusi Mosch Terpin. Cu toate acestea, prezenta lui nu se remarca prin slutenia si vulgaritatea specifica, ci prin eleganta, rafinament, geniu creator, simt artistic si cunostinte diplomatice.
In mod inexplicabil, indezirabila faptura izbutea sa confiste talentul, gratia sau aptitudinile celor mai inzestrati oameni pe care ii intalnea, furandu-le momentul de glorie si asumandu-si reusita lor. Printre cei pagubiti se enumera violonistul de renume mondial, Vincenzo Sbiocca, signora Bragazzi sau Pulcher, referentul caruia Piticul ii furase postul de impiegat, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Si, desigur, mai era si Balthasar, cel caruia Cinabru nu ii rapise numai momentul artistic dedicat Candidei, ci si inima acesteia, intrucat tanara urma sa ii fie logodnica. Insa, desi cade in deznadejde si melancolie din pricina derularii evenimentelor si a dragostei sale profunde pentru fiica lui Mosch Terpin, Balthasar intelege ca la mijloc este ceva necurat si decide sa faca tot ce-i sta in putere pentru a rupe vraja.
Ba mai mult decat atat, intalnirea din padure, cu un anumit barbat misterios, ii da speranta ca va reusi sa isi indeplineasca planul. Va reusi acesta sa dejoace viclenia Piticului Cinabru sau puterea imaginatiei e atat de amagitoare, incat orice incercare se va dovedi un esec?
E. T.
A. Hoffmann isi invita cititorul intr-un univers fantastic al jocului dintre esenta si aparenta, dintre rafinament si vulgaritate, dintre inteligenta si oportunism, provocand constant limita dintre ceea ce se vede si ceea ce este cu adevarat.
Ilustratiile lui Val Munteanu intregesc acest tablou proiectat in imaginar si concretizeaza o lume care, pe alocuri, ne pare atat de reala si de… aproape.
Ilustratii color de Val Munteanu.