Poeme de dragoste

Poeta Monica Berglund a strans in acest volum poemele de dragoste pe care tatal ei, Camil Poenaru le-a dedicat pe parcursul anilor femeii de care era indragostit si care, le a pastrat cu sfintenie, ani de zile. In prefata cartii muza poetului poarta numele zeitei vanatorii si a castitatii din panteonul roman ( Daiana ) si, poate ca, acest lucru nu este intamplator: poemele cuprinse in acest volum sunt de o candoare si o puritate a iubirii pe care nu o intalnim decat la poetii antici sau la cei mai distinsi romantici.
(…) Pe de o parte, in plan biografic si narativ asistam la o desfasurare gradata a povestii de dragoste de la faza initiala a primei presimtiri (poemul Daiana mea ), la navigatorul de pe marile dorului (poemul Puiul meu …), la cel care intrevede eminescian ipostaza angelica a iubitei ( Cum ai ajuns? …) sau contempla frumusetea statuara a muzei ( Statuia ) ori se imbata cu senzualitatea aproape muzicala pe care o emana prezenta femeii iubite ( Violina ).
Pe de alta parte, dincolo de unele detalii biografice ale povestii de dragoste ce evoca intalniri sau „impreunari de cuvinte” ( Ca sa nu mai fim doi ), intensitatea trairii erotice este cea care razbate din poeme si le da un farmec aparte. – Petrisor Militaru