respir ranile mele se inchid rostesc cu ochii deschisi rugaciune curata cuvintele se unesc cu albastrul celui de-al optzeci si treilea cer in zi de sambata dupa ce clopotele bisericii au tacut sub sarut de inger copil inger cu ochii verzi si puri ca firul de iarba rasarit pe imasurile satului meu Malini Poezia mea este un labirint eliberat de idolii mentali. – Eduard Dorneanu
