Poezia Colindelor

„Mandru-si cant-un cerb in codru Haida ler, lerui ler Mandru-si canta de nu-i modru. Vanatoru s-o sculatu, Pusca-n mana si-o luat-o, Dupa cerb o alergatu, Sus in munte l-o aflatu, – Stai, fartat, nu ma pusca, Ca io nu-s cine gandesti, Ca-s Ionu, Santionu, Nanasu lui Dumnezeu…” Elena-Rodica Giurgiu si-a propus sa realizeze o imagine a mecanismelor inferioare ale poeziei de iarna, in ceea ce are mai semnificativ ca fenomen care provoaca interdisciplinaritatea.
Tema i-a pormis sa urmareasca structuri si semnificatii pentru ale caror deslusiri a apelat la etnografie, etnologie, simbologie, mitologie etc. A avut in atentie textul ca fapt literar, cu mecanismele si disponibilitatile specifice de interpretare.
Autoarea se orienteaza bine intr-o problematica dificila si un material stufos. Se realizeaza in cele din urma o monografiei a colindei, pe alte coordonate decat cele de pana acum, plasand colinda in miezul unor conexiuni cu alte specii prin deslusirea unor simboluri, implicatii de diferite naturi.
Pasiunea reala pe care o sugereaza tratarea temei, discursul de buna factura stiintifica sunt calitati incontestabile ale acestei cercetari. Pr.
Prof. Univ.
Dr. Ovidiu Moceanu