Poeziile lui Minulescu decurg in stilul familiar, prapastios francizant al cafenelei bucurestene. Ele trebuiesc”zise” precum trebuie jucate “momentele” lui Caragiale, fiindca Ion Minulescu este in buna masura un Mitica, un Catavencu si un Eleutheriu Poppescu deveniti lirici.
