Poezii

Întotdeauna m-am bucurat să descopăr povești și poezii de la autori care pun suflet în ceea ce scriu. Când am început să citesc „Poezii” de Alina Dinu, am simțit că intru într-un univers personal, plin de sinceritate și emoție, creat chiar de o persoană care își descarcă gândurile pe pagină ca pe un dialog cu ea însăși.

Poeziile astea nu sunt poezii complicate sau pline de figurative, ci mai degrabă o oglindă a sufletului, un jurnal liric în care Alina își spune povestea vieții, listează emoțiile și reflecțiile sale. Se simte intens o dorință de a se conecta cu cititorul, de a-i arăta că și ea, ca oricine, trece prin momente bune și rele, și că poeziile au fost pentru ea o formă de terapie, un mod de a procesa tot ce se întâmplă în jur și în suflet.

Mi-a plăcut foarte mult cum poezia devine un mod de a naviga prin stările cele mai diferite, de la amar și neliniște, până la un fel de acceptare, chiar și atunci când cuvintele sunt mai puțin fericite. Îmi amintesc de acea poezie citită mai sus, în care se vorbește despre amărăciune și dulce, despre gânduri care șoptesc, care ne aduc aminte că viața are și momente mai puțin frumoase, dar și frumusețea în ciuda lor.

Ce face „Poezii” cu adevărat specială e sinceritatea, modul în care Alina scrie din suflet, fără teama de a fi judecată, și dorința ei de a face poezie o formă de eliberare. În plus, cred că volumul poate fi o adevărată sursă de inspirație pentru cei care au nevoie de o doză de empatie și de o amintire că și cuvintele pot fi un refugiu, o terapie. În final, această carte devine o prietenă tăcută care te învață că, uneori, e bine să ne ascultăm și să ne lăsăm purtați de emoții, pentru că acolo, în adâncul sufletului nostru, se află adevărul nostru cel mai sincer.