Poezii nestinse

Mi-a plăcut foarte mult „Poezii nestinse” scrisă de Catalina Rada. E ca și cum ai pășii într-un univers unde versurile nu sunt doar niște cuvinte, ci niște sunete care se joacă, se strecoară în suflet și te pun într-o stare de reflecție. Cartea pare să fie un fel de conversație cu cititorul, plină de emoție și sinceritate, ca și cum poeta ar povesti despre lucruri universale, dar văzute cu ochii ei, plini de sensibilitate. În ea, poezia nu e doar o formă distantă și convențională, ci devine un fel de invitație de a simți și a trăi, chiar și în momentele dificile sau pline de întrebări. Îmi place cum Catalina Rada reușește să te facă să te întrebi despre ceea ce e esențial în ființa umană. Versurile ei sunt ca niște lumi în miniatură, în care se ascunde dorința de a înțelege, de a găsi frumosul în lucrurile simple, dar și profunde. Citatul pe care îl aduce la început, cu Friedrich Nietzsche și Zarathustra, pare să fie o cheie pentru întregul univers al cărții: despre căutarea sensului, despre existență și despre modul în care, uneori, trebuie să lăsăm să vină vremurile și să ne lase să plângem, să ne simțim în primul rând oameni. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost sentimentul de sinceritate și de vulnerabilitate din poeziile acestei cărți. Parcă fiecare vers e scris dintr-un suflet deschis, fără măști și fără temeri, și asta face ca lectura să fie o experiență profundă. Uneori, poezia lui Catalina Rada devine ca o punte între cititor și autor, un fel de dialog tăcut cu cele mai intime gânduri. În tot ce face, ea pare să ne amintească că, indiferent de cât de încercată e lumea, în noi stă mereu aceeaşi energie de a continua, de a spera și de a găsi frumusețea chiar și în cele mai simple gesturi. Per ansamblu, „Poezii nestinse” e o colecție de versuri care te invită să te pierzi, dar să și găsești ceva în tine însuți. E despre momentele în care inima vrea să plângă și despre a le lăsa să fie, pentru că, poate, doar astfel reușim să ne cunoaștem mai bine. O carte care m-a făcut să simt și m-a făcut să mă gândeesc la propriile mele poezii nespuse, și cred că fiecare cititor va găsi ceva personal în aceste pagini, poate chiar dacă nu o conștientizează pe moment.