16.91

LEI

Recenzia noastra

Imaginați-vă o carte care aduce la lumină un om discret, modest, cam timid în ceea ce privește exprimarea propriei personalități, dar cu o mână sigură și talentată în a traduce și a reda în cuvinte alte lumi, alte suflete. “Poezii. Proza. Traduceri” a lui St.O. Iosif nu e doar o colecție de texte, ci o poveste despre pasiunile, selecțiile și influențele unui om care, deși preferă să stea în umbră, a lăsat o amprentă destul de adâncă în cultura noastră.

Un lucru care sare imediat în ochi e cât de importantă a fost munca de traducător pentru Iosif. Nu vorbim doar de interpretări simple, ci de adevărate capodopere. Îl laudă criticii, chiar și cei mai sceptici, pentru traducerile sale, mai ales cele din Shakespeare și Heinrich Heine, pe care le-au adus mai aproape de noi într-un mod nemaipomenit. Îți dai seama, când citești aceste traduceri, câtă răbdare, dragoste și pricepere trebuie să fi avut omul ăsta. Sună ca și cum ar fi încercat să păstreze toată emoția originalului, fără să-l transforme într-un simplu text translata.

Ce mi-a plăcut e cum autorul își păstrează modestia. Nu se laudă cu el însuși, ci își dedică totuși timpul și talentul pentru a-i ajuta pe ceilalți să înțeleagă și să simtă ceea ce au simțit niște poeți mari ai Europei. Asta spune mult despre cine a fost cu adevărat: un om preocupat de cultura altora, un traducător care a vrut mereu să-i apropie pe oameni de poezie, de poeți, de lumea aia de vis și de iubire pe care o transmiteau versurile lor.

În plus, pe lângă traduceri, cartea ne arată și o parte din poezia, proza și gândurile lui Iosif, despre care se pare că a fost mai tot timpul un personaj discret, chiar timid. Însă, dincolo de această imagine, găsim un poet adevărat, cu suflet romantic german, precum Heinrich Heine. E ca și cum, prin tot ce a ales să traducă și să scrie, a vrut să ne arate că în spatele unei personalități modeste poate sta un suflet de artist plin de pasiune și sensibilitate.

Per ansamblu, această carte nu e doar o simplă colecție de texte, ci o invitație la cunoaștere, la apreciere și la înțelepciune. Mergeți și citiți, pentru că veți descoperi un om care, deși nu și-a dorit niciodată să fie în centrul atenției, a reușit să lase în urmă o moștenire culturală de preț. Și poate, după ce o veți citi, veți înțelege de ce criticii o iubesc și o consideră o realizare magistrală.”

Descriere

Adevarata placă turnantă a poeziei noastre de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Iosif a putut fi considerat modernizatorul la noi al baladei romantice germane, care a ajuns (și pe această cale) la Radu Stanca și St. Aug.
Doinas. În Istoria lui, I.
Negoitescu citează Clopotele din Nürnberg , o poezie scrisă în 1911, după o călătorie în Germania (cum aflăm din scrisoarea pe care poetul o adresează editorului său, Emil Cioflec). Criticului i se pare că poezia „sună a bune traduceri din vechiul lirism german“ și că Radu Stanca „va realiza baladismul său superior“, „pornind de aici“.
Doinas a cunoscut și comentat unele din traducerile lui Iosif, e drept, pe cele din Shakespeare . […] Traducerile sunt excepționale.
Nimeni înainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult și mai divers. – Nicolae Manolescu Importanța lui Iosif în literatura și cultura noastră nu trebuie căutată neapărat în sectorul liricii de inspirație sămănătoristă.
Un asemenea personaj discret, modest, timorat în a se afirma, cum a fost autorul, poate fi însă un bun traducător al creației altora. Traducerile – și nu producțiile proprii – reprezintă partea cea mai solidă din opera acestui autor.
Lipsită în bună parte de o personalitate proprie, bine conturată, Iosif caută mereu să se ascundă într-una de împrumut, așa cum încearcă să ilustreze și tematica impusă de sămănătorism. Acest alter-ego mai puternic, mai nobil a fost, în cazul autorului nostru, în primul rând poetul romantic german Heinrich Heine, din care Iosif a tradus mult, uneori ca în Vedenia sau Cavalerul, cu rezultate mai mult decât notabile.
G. Călinescu însuși, altfel zgârcit cu aprecierile, nu ezită să considere activitatea de traducător a lui Iosif „magistrală“.
-Oana Soare