Mi-ar fi negresit extrem de greu extrag din atmosfera pitoreasca a unui orasel ca Titu pe emancipatul lui purtator de stindard din ultimile patru decenii, profesorul e filosofie Mircea Draganescu, poet pe cat de ingenios si nonconformist, tot pe atat de sentimental, un adevarat seismograf al tuturor involburarilor vietii urbei situata la aruncatura de bat de Bucuresti. Iata-I cu acest Portret (al) artistului cam intntr-o parte (admitand ironia, citeste inclinat precum un alt punct de reper de pe mapamond…), incercand sa-si tina firea si sa mai puna o tusa amplului Poem pe care il scrie de o viata, completat acum cu propria amprenta a inexistentei.
Pe prima treapta a unui perfect suspendat de propria-i incongruenta, figura ii reuseste cu brio. – Stefan lon Ghilimescu
