Era fericit desigur ca ii inmanase lui Fabian tabloul, pentru ca e atat de frumos sa ajuti un om care are o preocupare serioasa in zilele noastre. – Turistul, domnul meu, e de fiecare data un invadator.
Obligatoriu fericit. Obligatoriu odihnit.
Sa fim vigilenti, domnul meu. Sa fim vigilenti!
Si acum sa ne odihnim si noi! Fabian il conduse pe artist pana la treptele casei sale si de indata ce il simti in siguranta, facu stanga imprejur incercand sa se reintoarca pe strada.
Dupa cativa pasi, privi peste umar si il vazu pe pictor nemiscat, sprijinit de balustrada care urma sa il urce. – Domnul meu, atat mai vreau sa spun.
Turismul e o ideologie vulgara!
