Portretul lui Dorian Gray

• Editie integrala Lua de pe canapea cuvertura aceea purpurie, tesuta cu aur, care o acoperea si, tinand-o in maini, trecu in spatele paravanului. Oare chipul de pe panza era mai dezgustator decat inainte?
I se parea ne­schimbat, dar ura i se intensificase. Par de aur, ochi albastri, buze rosii, trandafirii – toate erau la locul lor.
Doar expresia se schimbase. Arata cumplit, cu tra­satura aceea de cruzime.
In comparatie cu reprosurile si criticile taioase citite pe panza, cat de superficiale fusesera mustrarile lui Basil in legatura cu Sibyl Vane! – cat de superficiale si lipsite de importanta!
Propriul suflet il privea de pe panza si il chema la judecata. Il cuprinse o senzatie de durere, moment in care arunca giulgiul bogat peste tablou.
In clipa aceea, se auzi o bataie in usa.