Post-scriptum

Post – scriptum a aparut, ca idee, pe vremea cand se scriau scrisori. Astazi, dupa decenii de pagini mazgalite, apare si in varianta lizibila, pentru a surprinde o frantura din oscilatia intre vis si aievea a oricarei povesti care se vrea povestita.
Mi-ai sters, definitiv, numele din jumal si pentru restul noptii ai decupat fotografii, in timp ce eu, strivit sub punctul tau brutal, n-am mai avut povesti sa pot interveni. Ne-am tot indepartat, de-atunci,in fiecare rand, la umbra semnelor de intrebare, de nu mai poti s-auzi ce-ti scriu in gand, cum auzeai in strofele imaginare.
Azi doar ni se mai prabuseste cate-un val, ca o coperta peste o poezie desueta, ca punctele abrupte intr-un jurnal, ca epilogul Intr-o poveste incompleta. Mi-ai sters, definitiv,numele din jurnal, iar valurile nu-ti mai spun nimic; versurile au devenit un monolog banal si tot ce-am fost incape intr-un plic.
Post-scriptum trei