Poteca ingerilor Norii se ridica si se dau la o parte facand o spartura pe cer un loc luminos in care se simte privirea lui Dumnezeu ca o poteca a ingerilor sub soare. ma retrag din toate mizeriile vietii cotidiene asa cum marea isi retrage meduzele in larg la ceas de asfintit.
Nu doresc decat sa ascult tacerea ingerilor la fel ca in copilarie. Printre mobilele negre ale memoriei nu dispare razboiul din lume si nici din amintirile mele…
– Pamantul e sfant, imi sopteste bunica din lumea de dincolo… Cand eram copil si mergeam in urma ei, priveam cum mangaia fiecare fir de iarba care se inalta nemuritor pe urmele noastre.
Gura sangeranda a macilor se intinde peste intreaga lume prevestind lacrimile lui Dumnezeu…