#potisarazi

Citind cartea lui Alex, ramai cu acel gust dulce-amar stimulat de paradoxul jocului infinit numit viata. Aproape ca-ti vine sa prorocesti din nou acest mesaj dezarmant de optimist, insa intr-un alt limbaj si pentru alte audiente.
Desi ca forma pare un jumal, o secventa de realitate decupata cu multa maiestrie, realism si umor, in esenta ar putea foarte bine sa fie un psalm modern, in care nu lamentarea si abdicarea in fata sortii se recita, ci incapatanarea de a gasi sens si incredere intr-o existenta aparent aleatorie. E psalmul lui, nu al nostru, insa noi il putem citi si descoperi pe Dumnezeu in situatii absolut neasteptate, iar ca exercitiu devotional nu poate decat sa aiba efect terapeutic.
– Sorin Petrof In fata paginii albe, si mai ales privind-o pe cea tocmai scrisa, Alex se intreaba: „De ce scriu?” El ajunge la un raspuns care il convinge sa ne puna in fata ceea ce a scris: „[N]u vreau sa invat pe nimeni, vreau sa impartasesc. Asta nu-i o lectie, ci un strigat…” Strigatul lui Alex merita auzit.
El sparge orice falsa liniste si ne elibereaza sa ne auzim propriul strigat. Si sa fim pregatiti pentru raspuns, oricum va veni el.
– Adrian Bocaneanu