Povestea pufului de papadie

In zilele noastre, sa indraznesti a scoate o carte pentru copii mi se pare o intreprindere extrem de riscanta, dar daca se implineste, atunci fericirea este de ambele parti: atat a autorului cat si a copilului.Ana Hutanu are o veche experienta in domeniul literaturii pentru copii, cu rezultate exceptionale, dar toate la timpul lor, cum ar spune un mare filosof, pentru ca vremea cititului, vremea ascultatului de povesti, a cam trecut, copiii sunt aplecati pe telefoane, pe tablete, traiesc o alta realitate.A veni spre ei cu niste povestiri, din lumea inconjuratoare, despre gaze, despre animale domestice aflate intr-o relatie nu intotdeauna prieteneasca, mi se pare o indrazneala fericita, in sprijinul unui ideal etic. Din pacate, minunata Dumbrava a Lizucai, a fost innecata in ierburile indiferentei.Ana Hutanu, in cele patru povestiri, ne aduce intr-o realitate dorita, intr-un vis dorit, armonia sociala, intelegerea si prietenia.Cartea este scrisa intr-un excelent limbaj adecvat varstei copilariei.
Aici isi spune cuvantul experienta, si de aceea propun, din tot sufletul ca sa indrazneasca parintii, bunicii mai ales, care oricum trebuie sa stea mai mult acum pe-acasa, sa se apropie de nepoti, si sa ii roage ca pentru cateva minute sa lase telefonul si sa asculte o poveste.Poate oricand reveni in memoria efectiva si afectiva, imaginea aceea cu parintele, bunicul, stand pe marginea patului, si citindu-le copiilor o poveste, un basm. -Cornel Udrea