„Povestea Sfântului Onufrie” scrisă de Leon Magdan îmi pare ca o lecție simplă și frumoasă despre adevărata sfântenie, așa cum o poate înțelege și un copil. Cartea te introduce într-o poveste plină de farmec despre copilarie și credință, dar fără să fie încărcată de subtilități prea complicate. E una dintre acele povești care încântă și, totodată, dau de gândit, mai ales dacă te gândești la cum începem și cum putem păstra credința vie în sufletul nostru, chiar și pe măsură ce creștem. Ce îmi place foarte mult e modul în care autorul vorbește despre bucuria de a dărui. Nu e vorba de așteptarea unei răsplăți sau a recunoașterii, ci de simțirea sinceră că dăruirea face sufletul mai fericit. E un mesaj simplu, dar atât de profund: dacă faci bine sau dai ceva cu drag, vei simți că ai câștigat cu adevărat, chiar dacă lumea nu îți mulțumește întotdeauna. Ilustrațiile colorate fac tot textul mai viu și mai plin de farmec, ceea ce îi ajută pe cei mici să se conecteze mai ușor la poveste și s-o înțeleagă în mod natural, ca pe o întâmplare frumoasă. În plus, povestea despre Sfântul Onufrie devine o inspirație pentru copii, arătându-le că tot ce contează cel mai mult e bunătatea, credința sinceră și bucuria de a face bine fără să te gândești mereu la răsplată. Mi-a plăcut că se potrivește perfect pentru cei mici, dar și pentru părinți sau educatori care vor să împărtășească valori frumoase într-un mod accesibil și plăcut. E o carte care poate fi citită de mai multe ori și care poate ajuta copiii să înțeleagă mai bine ce înseamnă adevărata sfințenie și frumusețea din suflet. În final, e o poveste care aduce aminte cât de simplu și plin de semnificație e adevărul credinței și cât de frumos e să fii bun și sincer, chiar și atunci când lumea nu-ți oferă nimic în schimb.
Este o poveste despre sfintenia copilariei. Despre credinta in Dumnezeu si bucuria de a darui, fara sa astepti vreo rasplata sau recompensa.
Si, daca totusi aceasta vine, cu atat mai bine. Ilustratii color.