LEI

Recenzia noastra

Mi-a fost tare drag să descopăr cartea „Povești teleportate” a Stefaniei Puscalau. E ca și cum te-ai întâlni cu o prietenă veche care are întotdeauna o poveste amuzantă, tristă sau pur și simplu reală, și îți o spune cu umor și cu o doză de tandrețe. Autoarea nu se wordește niciodată, ci pur și simplu te ia pe sus și te face să vezi lumea dincolo de banalele situații, dincolo de fațada zilnică, cu toate nebuniile ei.

Ce mi s-a părut tare interesant e modul în care ea prinde din zbor scene, conversații și oameni, din toate colțurile țării, și le așază într-un stil alert, aproape cinematografic. Te simți ca și cum ai fi acolo, printre angajații de la call-center, femeile din piețele aglomerate, bărbații cu ochii pătrunzători sau mamele care aleargă după copii. Totul se întâmplă într-un decor de cotidian, obișnuit, dar cumva magic, pentru că autoarea știe să transforme banalul în ceva savuros și plin de viață.

Este o carte care te face să zâmbești și în același timp să te simți conectat la ceva profund, ceva ce (poate) nu învățăm în școală. Fiecare poveste, fiecare situație, pare simplă la suprafață, dar în spatele lor zace o adevărată poveste de umanitate, de fel în care vorbim, ne enervăm, ne iubim și ne supărăm. Și totuși, totul se întâmplă cu o candoare și o sinceritate care te fac să te bucuri că ești parte din această lume, cu toate zgomotele și haosul ei.

Ce m-a impresionat e modul în care autoarea are grijă să ne arate că, în ciuda diferențelor, la final, oamenii se înțeleg, se recunosc și, de cele mai multe ori, găsesc un sens în tot dezordinea asta numită viață. E o carte care te face să te simți mai aproape de oameni, mai uman, mai autentic. O lectură ușoară, dar cu adâncimi, care te umple de simpatie și de o căldură simplă. În fond, povestind astfel, Stefania ne reamintește că viața merită trăită, cu tot cu haosul, cu presiunea și cu momentele pline de neînțeles, dar frumoase în felul lor.

După ce o citești, rămâi cu zâmbetul pe buze, dar și cu o senzație de vânt rece în suflet, ca atunci când îți dai seama că în toate acele scene simple se ascunde o lecție despre oameni și despre cum, indiferent de loc sau de situație, tot timpul găsim un motiv să râdem, să plângem și, cel mai important, să ne simțim vii.

Descriere

Cartea Povesti teleportate e o capsula de viata cotidiana spusa cu umor, tandrete si o ironie care nu raneste, ci vindeca. De la biroul unei companii de telecomunicatii, unde realitatea romaneasca se da zilnic in spectacol, autoarea prinde din zbor conversatii, ticuri, accente si trairi autentice, oameni veniti cu facturi, intrebari, drame, glume sau singuratati.
Totul trece prin filtrul unei voci narative care observa cu rabdare si cu o doza de duioasa neincredere in absurdul lumii. Fiecare scena este o bucata de viata „teleportata” dintr-un colt de Romanie adevarata; de la Nicoresti la Londra, de la ghiseul cu hartii la visul european.
Intr-un decor de clienti grabiti, femei cu sacose de rafie, barbati care filosofeaza cu paharul in mana, mame, copii, soti gelosi si feti-frumosi cu penseta, cartea devine o comedie a cotidianului in care rasul ascunde adesea o oboseala tandra. Povesti teleportate vorbeste, de fapt, despre umanitate, despre felul in care vorbim unii cu altii, cum ne enervam, ne induiosam, ne contrazicem si totusi ne intelegem, macar o clipa.
Cu un stil alert, confesiv si cinematografic, autoarea reuseste sa transforme banalul intr-o literatura savuroasa, amestec de realitate, comedie si poezie involuntara. E o carte care se citeste cu zambetul in coltul gurii,dar lasa in urma o emotie calda, un gand simplu: viata, cu tot haosul ei, merita ascultata.