Se despartira si Lucian intra in cimitirul din Dealul cu Ulmi. Avea, asa, o senzatie ciudata, un sentiment greu de definit.
Lumea, da, lumea. Lumea ca un cimitir urias…
Vast. De fapt, aici era o lume.
O lume care a fost. O fosta lume.
Iesita din manifestare. Ai carei reprezentanti ajunsesera acum in eter.
Da. Si aici ramasese cenusa…