Clopotele pline de veselie incepeau sa bata, trimitand mesajul armonic. Bateau, bateau agale.
Trezeau zidirea adormita si chemau pe cele ceresti si pe cele pamantesti sa se uneasca in sfintitul si luminosul locas al bisericii ca sa asculte si sa vada unde S-a nascut Hristos. Bateau clopotele in Lefkohori, iar sunetele alergau repede, in valuri, sa cheme si celelalte sate din imprejurimi, care si ele la randul lor binevoiau a raspunde cu aceleasi dangate de sarbatoare.
Era mare sarbatoare in noaptea aceasta pe pamant. De aceea si cerul, vrand sa ia parte la bucuria lui, a dat tot ce a fost mai bun.
Mii de stele lucitoare licareau pe bolta cu mandrie, odata o stea a fost ceacare le-a aratat calea magilor intelepti. Oare ai mai indrazni sa stai intr-o noapte ca aceasta in pat si sa nu zbori ca o pasare usoara, sa alergi precum pastorii cei simpli, sa vezi si sa te inchini dumnezeiescului prunc infasat, culcat in iesle?
