Povestiri pentru copii mai mici sau mai mari

Scrisul lui Mihai Maniutiu exploateaza liber ramasite ale imaginarului debordant, neepuizat in exercitiul regizoral, tot asa cum „impielitarile” scenice se sprijina fertil pe accesul la diversitatea fetelor cuvantului. […] Maniera suprarealista de abordare a lumii e absolut legitima in ochii cititorului copil.
Cum, la varsta copilariei, fantasticul e din lumea aceasta, iar lucrurile din preajma ori de departe sunt la fel de gurese si jucause, antropomorfizarea e un exercitiu cotidian de descifrare a lumii, iar absurdul se mananca pe paine. Planurile aluneca unele in altele, granitele dintre lumi si obiecte, dar si proportiile aparent imuabile pot fi sparte sau macar negociate, distorsiunea e pozitiva, caci inovatoare, povestea curge serpuit si poate oricand reveni asupra propriilor enunturi etc.
Se exerseaza cai de conservare a uimirii, a inocentei curioase si indraznete, a libertatii de miscare printre cuvinte si lucruri, pentru o reevaluare pe cont propriu a relatiilor umane. – Irina Petras