Neterminati de vremuri As dori sa povestesc ce vad in cer prin ochii tai albastri, totu-i in van, caci cerul este paradisul pamantean. Corpul tau insa si-a pierdut controlul, intunericul iti tremura in brate, Ah!
Ce sentiment de intregire! Invata-ma cuvintele: „de ce?” si „cum?”, iar eu am sa te-nvat eternitatea!
Inhalandu-te in mine crud, salbatic, zburand pe aripile fluturilor din stomac fara sa ne pese de acei „de ce?” si „cum?”. Parul tau solar aduna toata lumina de langa intuneric, eu sunt regina noptii, tu, rege al diminetii.
In valul de tacere devenim unul si acelasi, neterminati de vremuri.
