– N-o sa te iert niciodata, m-ai auzit? Niciodata!
Si, strangand la pieptul zguduit de suspine tot ca mai ramasese din vechiul penar de lemn, pe care, pana mai adineauri, un paun mov isi desfasura, in toarta splendoarea, coada, Liviu parasi in fuga sala de clasa, trantind cu putere usa, in urma lui. Ilustratii color de Ana Iancu.