Prin poezie spre noi insine

Prin poezie spre noi insine. Dialoguri Atotcuprinzator, Imn Existentei invaluie si dezvaluie totodata, o intreaga poetica a Creatiunii, o Cosmogonie care, in viziunea Autoarei, dezghioaca, acum mai declarat decat oricand, in curgere poematica, imbricarea stiintei cu taina in contemplarea, pe de o parte, a numerelor, iar pe de alta, a fibrelor esentiale ale Sinelui si ale Existentei pe care o strabate Fiinta-Om, tanjind, nesfarsit, catre clipa de adancime si de odihna intru Tot, adica intru Adevar.
– Dan Slusanschi Datorita calitatilor sale literare, pornind dintr-un gen literar socotit „minoritar”, care se publica cu greu si dintr-o limba de circulatie mai restransa, Elena Liliana Popescu, a izbutit sa invinga toate obstacolele, si lucrarile ei s-au tiparit in limba lui Cervantes, o limba de mare circulatie, a patruns intr-o lume unde putem spune, fara indoiala, ca si-a castigat o pozitie ferma. Si acest succes nu este doar al Elenei Liliana Popescu ci si al literaturii romane.
– Joaquin Garrigos Elena Liliana Popescu exprima in toate lucrarile sale intreaga delicatete a sufletului sau de poet. Ea percepe iubirea, o resimte si ne impartaseste si noua diferitele ei fatete si sentimentele pe care le sugereaza si care conduc la apropiere sau la departare de-a lungul Timpului.
Ne emotioneaza prin poezia sa pentru ca se exprima prin cuvinte adevarate – ce vin din adancul sufletului sau – despre sentimentele omenesti si in special despre cel mai enigmatic si cel mai frumos dintre ele: Iubirea. – Estelle Variot Cand cineva scrie Imn Existentei ia o decizie grea, pentru ca astfel poezia sa devine ontologica.
Versurile Elenei Liliana Popescu sunt reflectii asupra fiintei si asupra intrebarilor si raspunsurilor fiintei. Poezia lui Popescu este „metafizica”, este o poezie care cauta transcenderea, – inclusiv in unirea cu Absolutul -, care cauta sa bata la poarta inimii in cautarea frumusetii eterne; care ii cheama pe cititorii sai, astfel incat acestia, de asemenea, sa porneasca pe o cale de contemplare si de iubire.
– Raul Lavalle