Priveghi la capatul sensului

Recenzia acestei cărți, „Priveghi la capătul sensului” de Maria Vasilescu, este ca o incursiune profundă în suflet, o întâlnire intimă cu poezia care te face să simți că pășești pe un tărâm diferit, mai profund, mai sincer. Autoarea nu vine cu rețete, nu te macină cu explicații sau cu idealuri de neatins. În schimb, se așază pe marginea drumului vieții, ca într-un priveghi, și privește cu ochi scurți și sincere la tot ceea ce suntem sau am fost. Cartile astea, ca și poezia pe care o propune, sunt o revelație a vieții așa cum e ea, vie până la durere, vie până la izbăvire. E ca și cum ai fi invitat să rămâi cu ea în tăcere, să o asculți și să o privești mai adânc, dincolo de cuvintele ei simple, dar pline de încărcătură sufletească. Este o carte care te provoacă să deschidă inima și mintea, să renunți la imagini predefinite despre poezie sau despre viață. Maria Vasilescu ne oferă o poezie viu colorată, plină de sinceritate și de emoție, ca o conversație între prieteni, acasă, pe balcon sau pe marginea unei ape. Întrebarea care rămâne după ce o citești e dacă nu cumva ea ne învață să vedem dincolo de cuvinte, să percepem adevărul care e în tot ceea ce ne înconjoară, chiar dacă e dureros sau fericit, tăcut sau zgomotos. Ce face această carte specială e tocmai acea pradă de sinceritate și de tandrețe, o combinație rar întâlnită în poezie. Este ca un prilej de auto-descoperire, o invitație la liniște și reflecție. Fiecare vers pare scris cu inima, nu cu rațiunea, și te face să te întrebi despre propriile mele sensuri și despre propriul împăcare cu lumea. E ca și cum autoarea ne-a spus: „Stai și ascultă, pentru că adevărul e în tine și în tot ceea ce nu poți exprima cu cuvintele.” Această carte nu e doar o lectură, ci o experiență, o întâlnire cu sine și cu altul, fără artificii, fără păpuși discursuri, doar cu pur și simplu, sinceritate. Pentru cei care au curajul să fie vulnerabili, această poezie va deveni un monument în inimă, o amintire de neascuns și o lanternă în întuneric. În final, pare că Maria Vasilescu ne arată că poezia, în esența ei, e una dintre cele mai sincere și profunde forme de adevăr, și e o bucurie să o descoperi în această carte. Ei, dacă poți să o citești cu inima deschisă, vei fi, cu siguranță, mai aproape de tine însuți și de lumea ta.