Priviri asupra Scripturii Vol.1

Volumul de fata este primul dintr-o serie de Priviri asupra Scripurii , care va contine articole, eseuri, studii despre Biblie, semnate de teologi contemporani. Perspectiva generala a acestor volume se doreste in consonanta cu invatatura Conciliului Vatican II, din constitutia dogmatica despre revelatia divina: „Biserica a venerat intotdeauna dumnezeiestile Scripturi, dupa cum a venerat si insusi trupul Domnului, neincetand, mai ales in liturgia sacra, sa primeasca painea vietii atat de la masa cuvantului lui Dumnezeu, cat si de la aceea a trupului lui Cristos si sa o dea credinciosilor.
Ea le-a considerat si le considera, unite cu sfanta traditie, drept regula suprema a credintei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu si consemnate in scris o data pentru totdeauna, ele ne comunica, in mod imuabil, cuvantul lui Dumnezeu insusi, iar in cuvintele profetilor si ale apostolilor fac sa rasune glasul Duhului Sfant. Intreaga propovaduire a Bisericii, ca si religia crestina insasi, trebuie sa fie, asadar, hranita si calauzita de Sfanta Scriptura.
Caci in Cartile sfinte, Tatal care este in ceruri iese cu multa iubire in intampinarea fiilor sai si vorbeste cu ei; in cuvantul lui Dumnezeu se afla atata putere si tarie incat el constituie pentru Biserica sprijin si forta iar pentru fiii Bisericii taria credintei, hrana a sufletului, izvor curat si nesecat al vietii spirituale. De aceea, Sfintei Scripturi i se pot aplica in chip minunat cuvintele: „Viu este cuvantul lui Dumnezeu si lucrator” (Evrei 4,12), „care are puterea sa zideasca si sa dea mostenire printre toti cei sfintiti”” – Faptele Apostolilor 20,32; cf.
1 Tesaloniceni 2,13 (Dei Verbum 21). Teologii cauta sa spuna aceeasi istorisire sau cel putin sa-si spuna povestirile intr-un asemenea mod, incat sa fim purtati in trecut la unica istorie.
Insa relatarea povestirilor lor poate fi, totusi, inteleasa ca exercitiu de exemplificare. Trebuie sa clarific putin de ce spun despre teologi ca „isi spun povestirile”.
Folosesc limbajul de dragul analogiei; mai exact, ma refer la felurile in care teologii creeaza cai anume prin universul simbolic al Scripturii (…) Exemplificarea exegetica produce deseori o pluralitate de interpretari si cai prin universul scriptural, chiar si atunci cand este articulata si explorata o invatatura identica. Astfel de teologi ne ofera atat „ceea ce ne invata Scriptura”, cat si o exemplificare a istorisirii pe care ne-o spune Scriptura.
Ei „subcreeaza”, „desfrunzesc” gandirea crestina in subordinea Scripturii. – Lewis Ayres