Profunzimea artei

Nu este arta fara dimensiune estetica. Un tablou este pictura, o melodie este muzica, un obiect apartine sculpturii sau arhitecturii daca au „dimensiune estetica”.
Aceasta este captata traditional sub conceptul de „frumos”, dar mai importanta decat aceasta captare, care nici nu mai este sigur ca e destul de acoperitoare pentru arta de astazi, este imprejurarea ca e vorba de o dimensiune a existentei deosebita de ceea ce este doar vital, doar traire, doar util, doar functional sau doar placut. Cu o aproximare inevitabila, dar folositoare, putem spune ca acolo unde avem de a face cu „adevarul” vorbim de cunoastere, unde avem de a face cu „dreptatea” este in joc justitia, unde avem de a face cu „binele” suntem in teritoriul moralei, iar unde avem de a face cu „frumosul” este arta.
(…) – Andrei Marga