Promenada

Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor.
Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot. – Calin Vlasie Indira Spataru (n.
la 24 ianuarie 1971, Iasi) este absolventa a Facultatii de Filosofie a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Muzeografa in cadrul Muzeului Literaturii Romane Iasi, la casa „O.
Cazimir”. Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.
Din 1997, membra CopyRo, din 2000, membra a Societatii Culturale „Junimea ’90”. Prezenta in revistele literare: Convorbiri literare, Poesis, Poezia, Dacia literara, Luceafarul, Steaua Dunarii, Revista muzeelor, Vitralii, Hyperion, Academia Barladeana, Cronica, Ateneu s.a.; precum si in numeroase antologii si dictionare.
Figureaza in antologia in limba spaniola 7 poeti ieseni, in traducerea lui Mario Castro Navarrete. Volume publicate: Poeme (1995), Seninatatea lemnului (1997), Serile la Mircesti (1999), Marele albastru (2001), Salbaticul anotimp (2005), In bucataria Sylviei Plath (2008), Etna (2014).
Membra a cenaclului Qpoem din 2015. Tine imperativ de emblema oricarui poet iesean o anumita distinctie culturala a discursului.
Ea nu lipseste (ba dimpotriva) nici Indirei Spataru, nu numai in aceasta Promenada (cu destule poeme ce vin din Etna lui 2014), ci-n general, caci Indira respira praful cartilor chiar si cind mai da cite-o raita pe la vreo celebra taverna ieseana. Asta ii asigura un anumit rafinament in prelucrarea notitelor de real, de regula incadrate in drama unei sensibilitati care percepe, chiar si-n seninatatea contemplatiei, hirletul infipt in zborul albatrosului.
Nu sunt, insa, in poezia Indirei doar agresivitati presimtite (ori chiar simtite), ci si miraje candide. Intre diafanitatea lumii si coltii realului ca imediatete brutala se misca, in pasi studiati, Indira.
– Al. Cistelecan